cafeaua rămăsese pe noptieră
e amară iubito ca o noapte fără stele
intrai în bucătăria papilelor mele gustative
cu un steag alb de zahăr
picurând dulce din saliva de rouă a dimineții
soarele trebăluia într-o rază galbenă ca o gelozie
să știi iubito am
toate fructele bărbăției
dar vezi, organele noastre genitale
au devenit niște chinezării

al treilea copil s-a ivit marțea
trei ceasuri te-ai chinuit să-l faci om
era mic cât un bulgăre de lumină
și iar mi-ai adus cafea amară la căpătâi
copiii au crescut, unul s-a făcut doctor
să ne vindece anii
și mutra mea boțită de oboseala vinului

că nici tu nu exiști iubito
în mai mult decât o pasăre ce își ia zborul,
viețuiesc pe aripile singurătății
apa tăcerii de mine va veni
învelită în firișoare de umbră