când mâinile noastre vor fi risipit vraja
peste ochii opaci, în alt întuneric,
atunci se va așeza liniștea

nu între noi

între noi, spațiul gol - în care au fost spuse (și șterse) toate nimicurile

melodia (mereu o alta) repetată - a câta oară - ca să ne sune
în aerul care intră și iese cu aceeași forță
cu care ne iubim și ne urâm moartea
aruncându-ne temători și fericiți

liniștea se va umple de lumina rece
și vibrantă, cu ale ei mii de nuanțe,
se va revărsa peste aceste chipuri

printre care ne plimbăm umbra