tablou abstract
cu-o felie de pepene-
printre sâmburi,
câteva dorințe
amăgitoare.



cineva
cântă la flaut;
luminile orașului, mereu
se aprind și se sting-
eu, după cine alerg?



e greu de spus,
de ce-i așa de frig
în această dimineață?-
câțiva stropi calzi de ceai,
alină singurătatea



răsfoind jurnalul...
mai clară acum
separarea apelor-
pe uscat, în urnele rănilor,
poeme.



ceva
care merge spre somn…
un aisberg
și-amintiri de-un pachebot-
eu pe țărm…

să nu-ți lipești inima
de rumegușul unei iubiri,
de strălucirea banilor!-
păzește-ți inima
de tristețea unei dezamăgiri!


înghițiți
de al nisipului val…
mâini ridicate
pretutindeni-
liniște seducătoare…



zonă de confort:
aprobi devierile
nu tulburi apele-
într-o zi, masca ta
nu se va mai potrivi...



aparat de generare
a conflictelor,
panică-
pentru a găsi echilibrul,
îndreaptă-te spre interior!


mi-ai spus
să mă feresc de țânțari;
să nu stau în calea batjocoritorilor-
despre omenie,
n-ai spus nimic.





în curând
vor veni berzele,
cucul va alinta câmpiile verzi-
izgonită-i tristetea lumii,
peste tot, vibrația învierii.