Plutești cu încălțări de apă-n lume,
Mărimea ta firească-a zeității,
Deasupra aerului și dreptății
Ci neștiind de Pasăre anume.

Iar Sus e-un act teatral captivității
În soare razele să își asume,
Pe calea fără plânset să te-ndrume
Că duci pământ cu tine cavității.

De mă vei naște cum ți-e placul ție,
Distanțe lăcrimândă în cerdac
Ți-oi face din Hristos împărăție.

De Cer ne stă-n lăuntru, de pândac
Minciuna piere, cu a sa hoție
În mersul vremii leneș, de gândac.