de tine pieptul uneori tresaltă,
frumoasă în chenarul unei perne
ci adâncită-n dimineți eterne
devreme,-n mine noaptea de e-n haltă.

cu steagul vorbei coborât în berne
doar susuri despre calea cealălaltă
fiori de viu în rouă mă asaltă,
de sus în zori o lacrimă se cerne.

și iar în toate ți-am uitat zadarul
prin timp de clipă aprig alergând,
precum au dat ursitele cu zarul.

ca-n vis de ape-n tina grea curgând
se stinge uriaș în slavă carul
și te pitesc în urma unui gând...