poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-05 | |
Plopii au fost cândva călugări
care se rugau neîncetat pentru noi, să ne atingem mai des, să ne privim mai mult. Și mai mult. Și stelele toate tremurau somnoroase pentru dragostea noastră în care se înfiripa ura. Publicitate. Ea îl așteaptă cu fierbătorul electric în priză. Tocmai a făcut o baie și i-a trimis un mesaj și o poză. Aburii cafelei se întrepătrund cu aburii abdomenului și ies pe hornul centralei. (Poate vrei să-l atingi.) Își strânge halatul verde pe corp, visând o piscină cu fundul țesut de stele marine. El îi răspunde: ................. Spațiul dintre cuvinte trebuie mereu umplut cu ceva. Te caut ca pe o galaxie necunoscută se spune acum Femeia-verde-cu-iarba-în-gură. Celcarevine, se spune, e mereu celcarepleacă. Și plecând, numaivine, înainte deasosi. Atunci să tăcem? Suntem atunci ca stelele fixe? Ne îndepărtăm stând, pur și simplu, ne apropiem de un altul? Doar privind înapoi, strălucim tot acolo, în același punct dintre eu și tu, până ne ia dracul la numărat. Dar, asta e poezie pentru o păpușică de plastic ce repetă într-una hi5 Când poezia e de fapt un blestem, care l-a fericit pe Mihai. Când poeții risipesc incertitudine, peste ceea ce este și “cu nepăsare ei privesc la toate efemeridele ce trec în vale.”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate