se topesc iernile
odată cu ele
sloiurile sub care ne țineam ascunse
insomniile
tumorile răscoapte
groteștile măști de unică folosință nereciclabile
în sfârșit inspirăm
învățăm să ne acceptăm fără prea multe învelișuri
chiar dacă descoperiți riscăm
pneumonii și alte nimicuri
aici durerea este mortală
necrofagia pe mm2 și
lumina aproape insuportabilă pentru
bezna chimiilor de cavernă
nu ripostăm
intuim
cât de puțin ne aparținem
oricând
proprietățile inalienabile pot deveni
bunul comun prin excelență
fără drept de recurs
anatomia scoasă la licitație la preț derizoriu
e bine așa
simțim ambientul
toată năvala asta meteorologică
în receptacule goale-goluțe ce de mult
își așteptau conținutul
eliberați
învățăm
să fim
dincolo de ambalaj
dincolo de veleitățile lui protectoare
azi
suntem
pe moarte și
atât de fericiți