poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-01-24 | | Te privesc cum treci peste tristeți, aroma toamnei se prelinge-n urmă-ți din călcâie. Cu pleoape de aur împrăștii cenușa unei dimineți peste crengi și inima ce-mi bate, clopot în pustie. Nu am răspunsuri la câte întrebări vei pune, nu știu ce clipă s-aleg din multele care se-mbie să ne poarte-acum în vernale, orfice lagune, deschise-n nopți brumate, mirosind a iasomie. Pășim unul prin altul, ești ceața, eu - izvorul. Două biserici albe — două egrete în câmpie, despărțite de un șuier, strivind în dangăt dorul la marginea pământului, înclinat dinspre vecie — ne așteaptă și își amână zborul învelit în rugăciune. Toamna aceasta e o liniște care va să vie prin vene, ape, șușoteli mâzgălite în cărbune — e acel cuvânt care lipsește, secunda târzie, cadența finală, ultima suflare închisă între peceți. În alba clipă când te privesc cum treci peste tristeți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate