sufletul meu nu știe de înfrângeri
conștiința trează a împlinit menirea
doamne dumnezeule tu poți să mă fulgeri
din inima mea n-o să piară iubirea.

am concepții comode cu acceptarea sorții
nu am căzut nicând în neant temporal
zilnic mă trezesc cu zorii dimineții
sunt la școala vieții scriu un extemporal.

dureri transfigurate sunt mari bucurii
nesfârșită și adâncă e credința mea
anotimpurile toate sunt mari mărturii
că-n fiece zvâcnire am cucerit o stea.

cuget vertiginos nu mă pierd în furii
merg tot înainte și când clipa e grea.