poate de asta nu am timp
nici o grozavă disponibilitate pentru
detalii
ai putea crede că inima mi se răcește
că sunt un fel de aisberg
o conservă pentru iluzoria eternitate
revoluta peste care cresc altele
târâtoarele plante dihănii colorate
poate doar
o femeie ridicolă
una în armură de fier

unicul meu tăiș este cuvântul nu-mi place când

în loc de lumină trebuie

să mă înec în băltoace

m-am născut
– îmi spunea Bunica –
dimineața
cu fața la cer și mâinile întinse când
Pasărea își împrumuta zborul greutății pământului
Îngerii erau adevărați
niciun surogat nicio imaginație și
azi
chiar dacă uneori par altfel am
bariere de corali în față