cafeaua mi-e amar îndoliată
iar diminețile se vând la pet
când lumea pare-o clonă șifonată
la masa mea de gânduri mă repet

îmi pun pe mine-o altă siluetă
apoi pe-un drum de noxe mă compun
răsar pe bolta străzii sori de cretă
sub roțile care gonesc nebun

acorduri prăbușite din chitară –
toți zeii zilei răstigniți pe grif
metroul – o biserică precară
costumele au chipuri de sisif

pereții se holbează în oglindă
mă regăsesc pe-o margine de punct
același azi se zbate să se-aprindă
cât despre mâine… eu voi fi defunct