în noaptea rațiunii, orb sub frunte
petrec în a cuvintelor stihie
poemul vieții umbrei de se scrie
cu cioburi de cerneluri reci, mărunte.

e somn inert aiurea prin sicrie
și clipa din amurg pășește-o punte
la fraze de fiiri să pună puncte,
murirea-i uneori bijuterie.

ci strig în rugă taina săvârșirii
agonizând crepuscule umane
prin nuntă spre misterul nesfârșirii.

te vor veghea și-ntunecimi dușmane
de al tău suflet dându-i grai cerșirii
și-i drum pân' la cereștile limane...