-Îl vreți pe Moș Nicolae,
Cu hăinuțele în claie?
Cu tabletele în mână,
Concentrați? Ei, asta-i bună!

Ce-i aici, pe coridoare?
Parca-ți fost la vânătoare
Cu-ncălțările… Se poate?
Doar noroi și frunze moarte!

Așa ne-a mustrat bunica.
Din priviri chiar și pisica!
Că stăm mereu pe tabletă,
Absentând de pe planetă…

Ana a sărit vioaie,
Roșie și bucălaie:
-Iu-huuu! Haide, Valentine,
Ca să ordonăm că vine!

-Cine? întreb bisilabic.
-Înțelegi ca un arabic!
Așa replicase Ana,
Spălând cu viteză, cana,

Apoi, țup! prin dormitoare,
Ordonând în grabă mare,
De crezi că o face zilnic!
Cred că e muncă de silnic…

Mă urnesc constrâns, alene,
Că mă bombarda cu perne;
Și-ntr-o oră jumătate,
ÃŽmi fac ghetele curate.

N-am mișcările domoale,
Da nu-mi place s-aspir țoale,
Să șterg praf… Ce manieră!
Nu-s pe post de menajeră.
…………………………………
A sosit MoÈ™ Nicolae.
Ana face-o hărmălaie,
Chicotind pe coridoare,
-Eu am dar...tu, bețișoare!