cu dumneata, să știi, nu intru-n horă
că, tehnic a vorbi, nu-ți dai silință;
te cred: nu ai defel obișnuință
și cioara cea vopsită îți e soră.

în alb, te lecturez cu umilință
că ai idee-n veac suind din oră
și ai parfum, nu voce inodoră,
dar la sonet "mai puneți o dorință"...

doar dacă ai de mâzgăleală timp,
o vreme ucenic la iamb să fii
să mori, apoi să te întorci la vii,
să furi de la străbuni, de prin Olimp...

că mai târziu, vegheat de lumânare
în noapte o să prinzi "îndemânare"...

***

Notiță:
a se citi comentariul domnului Ioan Postolache-Doljești, lăsat la textul "agonia (4)"