M-am grăbit să mă nasc
să înfrunt risipa de priviri
ce mă măsurau
mi-am scos degetele în lumină
să simt briza zilei
soarele sosea pe coji de lămâie
peste dimineața șifonată
în ochii ploii
am strâns din palme peste
corpul proaspăt ce aștepta să se nască
icnetul meu a grăbit toamna
să-și numere frunzele
pe trup aveam solzii calzi
ai luminii
zâmbetul vremii îmi arcuia
privirea în oceanul de cuvinte
ce veneau de pretutindeni
cu primi pași am descălțat frica
am țipat și țipătul meu
a devenit prima literă
în ochii mamei se vărsa infinitul