poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-11-17 | |
Când soarele își saltă peste zare
Arzânda-i frunte, toți, cu pietate, Primesc lumina celui ce răsare Și-omagiază sacra-i maiestate. Chiar și apoi, neîntrerupt pe boltă Urcând, păstează-ai tinereții lauri Și – chipeș încă – strânge o recoltă De-admiratori pe calea sa de aur. Dar când ajunge stins în vârful zilei Și-ncepe către vest să se retragă, Toți ochii îl trădează fără milă Și alți stăpâni zoresc să își aleagă. La fel și tu: 'n amiezile târzii Vei fi uitat, de n-o să ai copii! Sonnet VII (by William Shakespeare) Lo! in the orient when the gracious light Lifts up his burning head, each under eye Doth homage to his new-appearing sight, Serving with looks his sacred majesty; And having climbed the steep-up heavenly hill, Resembling strong youth in his middle age, Yet mortal looks adore his beauty still, Attending on his golden pilgrimage: But when from highmost pitch, with weary car, Like feeble age, he reeleth from the day, The eyes, 'fore duteous, now converted are From his low tract, and look another way: So thou, thyself outgoing in thy noon Unlooked on diest unless thou get a son.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate