poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-11-06 | |
Noi puteam fi cel mai frumos cântec.
M-ai alungat din inima ta. Și de-atunci partitura îmi părea goală, cântecul nu mai lua trup de poveste. Te-am chemat, întâi, pe tonuri joase, sunetele se prindeau într-un dans lent, adormeau în surdină, se lipeau într-un conglomerat de iluzii. Apoi am vrut să te chem pe sunete înalte, prea înalte. Strigătul s-a oprit într-un geamăt mut. Temnicerul închisorii din trup îmi zicea: - Șezi blând! Inima ta nu poate să plece de-aici. Lumile se vor goli de cântec odată cu revărsarea apelor. În pauzele de tăcere, se vor lipi doar afișe cu avertismentul: „Nu deranja somnul sunetului dintâi!” Dar știam că nu acela era sunetul lipsă. Cel absent se lipise de inima ta. Și nu puteam să mor, până inima mea nu se-ntorcea în inima ta, printre gratii să plutească, ușor ca un vis, reîntregind partitura.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate