poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Balada refuzatului NA UN DA - în epură ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-31 | |

Și mi-ai strigat: — Cazi! Mă avânt pe tărâm necunoscut de fericirea umană Ca un arheolog, în cavernele săpate de timp, în istorie. Ascult cum fereasta îmi bate în vânt... Cioburi în timpan! Delir pe leÈ™ul ce-mi poartă nume de trup, Oniric îmi transform gândurile în fluturi de noapte Și râd, de durerea ce sufletul-mi străbate. Zac, încarcerată la noua poartă de vreme sculptată... Tezaur din foste bucăți de inimă, tratate cu praf È™i trecut, Alimentez maÈ™ina de gânduri ce sunt, cu frici, cu furnici... Te mai gândeÈ™ti la abisul în care mă zbat, mă lupt? Și dacă da, de ce îmi spui că te fur, Când luptele nici loc n-au avut? ÃŽnÈ›elesurile sunt tainice comori uitate de val, Scăldate de soare, în întunericul lunar. Poate, doar prin idei ne intersectăm aievea, Căci diferită de fiinÈ›a vrăjilor negre, încă sunt. Magicianul din tine vorbeÈ™te prostii, cu gândul la mine! Zbor în jos! Peste un cuib de balauri cu capete sparte de È™oapte. Războiul de cuvinte se duce în tainica noapte, Dar tu n-ai timp, să îmi citeÈ™ti dincolo de cuvinte Din ultima flacără ce mă arde... Zbor peste tine È™i te doare! Dar niciodată nu m-am simÈ›it inferioară, chiar dacă, Tăcerea nebuniei mele proaste, scăldate în alcoolul suferinÈ›elor, Èši-a părut demnă de amanetul ieftin, de gropi È™i daune morale. Suntem copii cu jocuri psihologice în sânge, Departe de mine fărâme din spusele lupului... Nu sufăr nici de muÈ™cătură de câine, nici de tine, nici de mine! Sufăr de... Mai stai un minut, pe umbra mea! Poate ai să îmi poÈ›i vedea chipul ascuns ÃŽn carcasa ce încă mă apără de cei ca tine! Ard, în zborul meu, menit să-mi nască aripi, Aripi din diamantele cugetului, la care ȘlefuieÈ™te timpul, unul ca tine, poezia, inima... Cu toate astea, cu intersecÈ›iile noastre, Cu furt sau doar părerile tale cele mai proaste... Nu ai să mă cunoÈ™ti niciodată! Sunt mulÈ›umită cu paÈ™nica mea cădere... Căci mă ridic, departe de tine!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate