iată ceva
care să-ți dea de gândit
în timp ce ploaia se mutase cu totul pe-aici
doi tineri
(fără ca măcar să o știe)
lăsau în urma lor un pod
de lumină
pe pământ
sigur ai fi zis că octombrie
s-a dat de trei ori peste cap
și toamna însăși ar fi renunțat
să respire prin nori
dar nu asta era
mirii-aduceau cu ei o bucurie
de altundeva
parcă veneau ca primăvara rândunicile acasă
parcă treceau printre oameni
ca un cântec prin grâu
mirii-aceștia prefăceau timpul
în rouă
noi le vedeam și tăceam
doar cuvintele rostite printre chipuri de sfinți
ne-au mișcat în nemișcarea aceea
...ca Avraam...ca Sara...ca Iacov...ca Rahela...
...să vă iubiți...