mă liniștesc în lumini diafane
aș vrea ca toamna mea să fie blândă
urmez agale pacea ce surâde-n icoane
cred că fericirea e pururi crescândă.

știu că există tragedii pe lume
sunt dezolări și mari singurătăți
viața bate scenarii de filme
istoria iubirii se scrie pe bucăți.

pornesc întro direcție până la capăt
fardez cearcăne maschez tristețe
sunt la școala vieții și cu cumpăt
învăț ca soarta are multe fețe.

învăț că sunt izvoare nesecate
ce își urmează matca printre stânci
învăț despre științele mistificate
cum cresc ca florile prin văi și lunci.

învăț iluminarea în prilejuri de veghe
cât griji le integrez în organism
un cor de îngeri cântă fără pereche
prin sânge circulă mult romantism.