poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-15 | |
el se arunca mereu în marea beznă
cu toate brațele ridica maldărele de frunze umplea butoaiele cu nimic apoi legăna oamenii printre arcuirile viței de vie tata ridica furtunul de ploi și făcea vinul când dulce când aspru inspira aromele apoi cânta și râdea cu feciorii din plinul horelor culorile îl înveleau în tandrețe el le mângâia tainele tata era un mister uriaș ca un urs de care toți se sperie și spun că e o fiară nebună sau înnebunită de răul oamenilor tata mângâia roua gândului și copila știa să guste nectarul zâmbetului din priviri el se arunca mereu în lumina florilor și umplea amforele fricii cu bucurie cânta printre lemnele copacilor tăiați iar ei, copacii, răsăreau în privirile copilei ca niște cărți cu brațe miriapozi ai verdelui ramurile și le lăsau ca într-un leagăn simplu pe care tata îl împingea până când feciorii s-au făcut trei și au crescut tata îi iubește în toate poveștile pe care nimeni nu a știut să le rostească în plină flacără ca într-un dans al liniștii așa cum el le spunea cântând Anne Marie Bejliu, 14 octombrie 2016
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate