poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-09-18 | | Cad stelele pe câmpul înserat, Mirate plâng, e prima lor durere, Au încă-n palme visul ce-au cărat, Și-n ochi o speriată mângâiere. Huma le simte-n rănile de mamă Ca pe copiii săi plecați de mult, Le pune pe dureri frunze de-aramă, În leagănele harnice de lut. Își pleacă Luna capul de zăpadă Par Găurile negre un miraj, Orice lumin-a devenit o pradă Și orice vis e-o rază de curaj. Îmi iau iubirea care mă iubește, Și duhul lumânărilor de ceară, O-nalt apoi cu-o mâna de poveste, Și o aprind pe cer ca pe o vară. Se-mbujoreaza Luna când o vede, Și Găurile negre-i pare-un joc Ce-așteaptă doar o mână de monede Să fie puse de-un copil la loc. E soare iar pe câmpul meu tihnit, Și fiecare stea e-o floare rară, Doar mâna de bărbat etern iubit, Poate s-o rupă fără să o doară. Mă cheamă ziua dragă la culcare, Mi-a așternut pe țărmul ei lumină, Și-acoperit de vălul ei de Mare, Adorm adânc, ca apa în fântână.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate