se întâmpla ceva
am ezitat aproape am deraiat între timp
am existat cu tăceri
am ridicat fruntea am crezut
în sfârșit într-un fel păcălisem ce era de păcălit
ne-am trezit goi în fața atâtor ferestre
pasărea vântura lumina imita
mersul static pe bandă
când ne-am privit
cineva pusese în loc
funii albe
grotescul urmelor
cartea întoarsă
eram prea obosiți (sau cum?!) să mai facem vreo revoluție și
am amânat
cerul ne acoperea respirația cedam
sub greutatea catifelată ne-am spus
niciun om inteligent nu întoarce armele
în niciun caz nu „în felul acela” și
am rezistat