O parte nevăzută din mine
se plimbă pe un cal sălbatic
spre a-mi reface ziua

s-ar cuveni să iubesc toamna
pentru câte rânduri de frunze mi-a aruncat
de-am ajuns înțeleaptă

dar eu de copil am urât-o pentru
apele murdare din șanțuri
în care mă faceam uriașă
învârtită de vânt

pentru pulberea cenușie a serii
și frigul ce mă dobora
în gura sobei amorțite

și pentru că mama mă punea să adun
spre cina cea de taină
păpușoii mei coafați
din lanul de porumb