glontele ochilor tăi îmi penetrase inima,
mă certa albastru
de aproape că fuzionam cu nemurirea,
această entitate de obicei sceptică
în pervaz erau doi muritori,
doi trandafiri - le înfloriseră spinii
iar corola le zăcea de mister

vindeam vorbe în taina trecutei nopți
cutreierând în lectură munți de cuvinte

la piscuri fugeam în mine
spusa era-n sărbătoare
aprindeam în vocea scrisă
lumânări de rostire

era lumină tremurătoare și era bine