incendieri, la miez, de taine proprii
la gust ca o dulceață a bunicii
ce rost îi dau ca-n mușuroi furnicii
dar e-n departe țărm să mi-l apropii.
și înțepam de teamă, ca aricii
simțind aproapele de mine-al Gropii
cu văz ce-l au în fruntea ta Ciclopii
iubito din tărâmul treaz al fricii.

eram curând, cu biciu-n lumânare
al nopții negre-n bezne vizitiu
caleștii ce-i lichefiată-n soare.
în ora noastră-aproape de târziu
rămâne doar o singură-ntrebare:
nu sunt să fiu ori doar a fi-n pustiu?