poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-20 | |
Mă tot gândeam odinioară: ce-ar fi, în umbra unui schit,
să îmi alin a mea povară, și-apoi, pe cei ce au stuchit asupra vieții mele - pradă unor greșeli fără de leac - să-i iert și să mă rog de Domnul să le mai dea încă un veac de fericire, viață lină, mai bune gânduri și senin, să fie mai deschiși la minte, eliberați de greu venin. Dar scris a fost să rămân veșnic în umbra unei dulci femei, să îi adulmec pasul tainic, și-apoi, învins, să am temei de-a regreta, trist, risipirea acelor vise ce mai ieri au însemnat atâta farmec. Tu, lume, dacă ai să-mi ceri să uit povara-ntunecoasă ce m-a purtat printre iubiri, îți spun deschis: ești prea gentilă și liberă ca să te miri! Îi iert pe toți, cer îndurare că prea m-am risipit în van, că am purtat, fără-ncetare, al vieții aspru bolovan. Cred c-adevărul soarbe clipa și o transformă-n absolut; atunci când o trăiesc aievea, simt că, oricât m-ar fi umplut de îndoială și tristețe, există sens și nu-i târziu să îmi alin a mea povară, cât dorul de ce-i sfânt e viu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate