poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-05 | | atunci când te copleșesc amintirile iar copilăria ți se așează pe genunchi să-i cânți poate jucăriile le strigi pe nume din când în când poate chemi toate mingiile aruncate de ziduri de câte ori erai singur cu tine însuți și în rotundul lor te regăseai iar și iar mai mic și mai mic încercând să te strângi în uterul primitor al mamei măcar amintindu-ți căldura plutirea zâmbetul acela care vibra simțindu-ți mișcările glasul profund auzit din afară te împingea cumva și tu te răsturnai evadând către o lume necunoscută în care mai târziu crești și nu mai știi la un moment dat spre ce crești și cauți comorile în oameni și greșești și ei te lovesc rând pe rând zâmbindu-ți tot cald ca un uter primitor prietenos înainte să te trântească de zidurile cetăților negurilor de ce? - te întrebi și cazi fluturând ceva alb zdrențuit pe care-l numești sufletul tău ca un sistem de întrebări perpetuu unic: cine sunt? de ce? unde ajung cu toate aceste zbateri? sau poate când vezi tăcerea zgomotoasă a exteriorului crezi că mai ești copil și atunci chemi copiii din jurul trecutului tău sau al prezentului cine răspunde? cine mai răspunde întorcându-ți bucuria rotundului mingiilor? cine? când crezi că vine cineva mai respiri odată totul te lași absorbit în tot și pleci izbind tu însuți cheile vieții de pământul reavăn de niciunde Anne Marie Bejliu, 5 iulie 2016
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate