Într-o noapte-ncenușată,
A venit bocind la mine,
O vecină-ndoliată,
Gata, gata, să leșine!

Studiind-o cu mirare,
M-am gândit: ”E-n văduvie!,
Dar ce zbiară așa tare,
Că era bețiv Ilie...”

Îi ridic ușor năframa,
(Lunecase neglijentă)
Și doresc să-i aflu drama,
C-astfel cred că e dementă.

-Șezi pe scaun liniștită,
Și grăiește care-i baiul.
Nu jeli, nu sta pleoștită,
Că te altoia cu maiul.

N-are rost îndurerarea
Dup-un om ce-o viață-ntreagă
Te numea ”Proasta”, ”Putoarea”...
De la pumni ești și beteagă.

-Alta-i cauza, vecine,
Nu îl plâng pe răposatul,
L-aș băga-n pământ. Cu cine?
Popa parcă-i necuratul!

Nu-i face îngropăciune
Că n-am bani să cumpăr locul.
Arză-l un tir de tăciune,
Scrum să-l facă în iad, focul!

Apoi să-i plătesc prohodul
Nici atât! Ce fac vecine?
Că muri subit nărodul,
Îmi vine să-l zvârl la câine!

-Aoleu, gând cu păcate!
Și dușmanului cel mare,
De e răstignit în moarte,
Tot îi pui o lumânare!

-Of, m-apucă nebunia!
Nu am bani, curtea e goală,
Mi-aș vinde și coșmelia...
Oare un șpriț nu îl scoală?

Jur, aș suporta bătaie,
Umiliri, înjurătură,
M-aș culca în pod, prin paie,
Și cu vitele în șură,

Doar să-nvie, nenea Fane,
Că la gradele crescute,
Cum era veșnic cu toane,
Doar de-al naibii se va-mpute!

-Brrr! Păi când vine vântoasa
Prin caniculă, ia spune,
Nu-mi va umple toată casa
Cu miros de mortăciune?
........................................
A plecat văduva-n grabă,
Și prin bezna infernală,
Cără mortul într-o roabă,
Și-i făcu la repezeală,
O groapă cât o batistă,
Și își buchisi nărodul,
Și-acum strigă: -Sunt baptistă,
De-aia nu-i făcuși prohodul!