tocurile care fac mersul
să pară nesigur
fustele
care par să ascundă vreun secret
oare asta înseamnă să fii femeie
părul lung netăiat
amintind poate de alte vieți
cu indieni și stânci muntoase
mâinile mirosind a legume
și gura evident a roze
stereotipuri

în fiecare din diminețile lungi
când somnul îmi stă încolăcit pe umeri
încerc să mă readun
de unde m-am lăsat aseară
și mă-ntreb dacă rolurile îmi vin mănușă
ori poate dimpotrivă
pantofi pătrățoși
peste gleznele puțin umflate
pantaloni kaki și părul tuns scurt
după modelul francez

maestrul spune să accept că în viața asta
nu mai sunt bărbat
oare am fost vreodată
palmele mirosind a portocale
sau a blană de câine ținut în brațe
nesiguranță poate doar în linia trupului
răsfățat cu prea multă ciocolată
glasul prea puternic
ochii deschiși și scrutători
dar baierele inimii înfundate cu suspine
și doruri și iubiri și umbre
gâtul lungindu-se după soare
și brațele aducând alinare
până la urmă
de unde vine eu sunt