poetul este lacrima de foc

curgând pe obrazul pământului

şi biciul de flori

plesnind

peste coama răvăşită

a timpului

poetul este praful de puşcă

al stelelor

şi cântecul de leagăn

al tuturor sufletelor

oarbe

poetul este ochiul

care îi lipseşte ciclopului nopţii

şi ochiul care îi lipseşte

ciclopului zilei

poetul este perplexanta prezenţă

pe covorul roşu

al propriului sânge

braţ la braţ

cu doamna moarte

spunându-i ceva la ureche

zâmbindu-le apoi celorlalţi

ca şi când

i-au mai rămas

multe vieţi de trăit