poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-06-01 | |
Când rezervorul dragostei s-a împuținat, am simțit totul.
Când a spus că pleacă, dar nu de tot, am simțit că aceasta e totul. I-am sorbit repede toate-toate cuvintele ca și cum ar fi aerul pe terminate dintr-o capsulă în drumul spre Marte. Am fixat cu privirea fiecare detaliu al feței sale, pe care se porniseră furturi violente. Știind ce urmează, am pus mâna la gură. Adesea spre seară citesc și apoi privesc pe fereastră. Cred că mi-am găsit fericirea. Copiii toți mă iubesc și de umerii mei se agață, așa cum bărcuțele cu lumânări lunecă pe apele negre din Tokio. Dar nu s-a întâmplat nimic memorabil. Câteva vorbe aruncate , câteva ezitări, câteva luni care trec cu încetinitorul. M-am văzut călătorind prin viața mea și rotindu-mă ca-ntr-un bâlci, zâmbind celor care mă cereau și cumpărând orice, într-un reflex de respirație și revenire la suprafață. La marginea universului, o pitică albă anunță o atât de nouă absență. Am pus flori în ghivece și anul acesta. Și am fost bun prieten cu mine și cu cei care urăsc cu tristețe lumea aceasta. Acum, abia aștept dimineața. Poate că noaptea, - dea Domnul! - tu faci dragoste iar și praful stelar te învăluie. Dar pentru mine, dimineața e altceva; simt așa, cum să spun, honey, că tu, dintre toți, meriți totul și eu, egoistul, ascund ție acest mare, ultim, și grozav dar.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate