mă găsesc în tramvai, într-o seară de mai,
în întuneric deplin, gălăgie și chin;
unde cobor?
mi-a ajuns să zbor...

s-a accelerat, peisajul organizat s-a distorsionat;
ce-i un anotimp, când te-ai pierdut prin timp...

am întălnit un copac, pe geamuri a pus capac
bătăi de aripi și liniște, simt haosul, în corp neliniște;

doi ochi verzi, de frică poți să-i pierzi
nu-mi mai cunosc gândul, inima-mi e pendul
mă cred în vis, nu mă misc, zâmbesc ca-n paradis;

Cobor la prima, o voi exprima!