îți vânez urma, roșu de sânge în lalele
răstoarnă culoarea sângelui dumnezeiesc în pocale
rup pâinea, trupul divin înfometează în pustie
o foame de Pasăre și de Tată
tată,
pâinea noastră e gătată
și vinul curge în valuri de lumină prin zloată
nu te feri să îmi vorbești despre femei
deja am în mațe fluturii Ei
e demult de când am trecut de Poarta cu Zmei
și cămașa mea a zăcut aruncată
prin tei