Clipele fluturelui mângâie florile, le dăruie iubirea de viață,
soarele dimineții dansează prin frunze,
amiaza scutură umbrele zilei.

Seara cum să o însuflețesc?

Golit în vasele de porțelan ale timpului,
în visul tău voi fi, nu întrupare, nu mireasmă ci măr dulce de vară
dăruit buzelor tale cărnoase.

Cu tine o să împart păcatul setos,
noapte amețită de cântecul greierilor
desfășurată prin ierburi.

În apele tale vor curge
izvoarele mele de dragoste,
ce doar de cuvinte vor fi atinse
în cântec de iele-n poieni.