pe ușa așteptării să intre vorba friptă
pe jar de gând pământec, nediluat de zeamă
strămoșii de cuvinte cuvântul meu îl cheamă
de-acolo, din pământuri, dăinuitori în criptă.
e rece în cuvinte și frigul mă-mpresoară
atârn ca steag de pace de-al vorbei obelisc
o literă pe fugă distanțe-n noi măsoară
iar Pasărea coboară cu Mărul nostru-n plisc.
apar în diagnostici fracturi de orizont
iar Dumnezeu apare-n mărime naturală
să dea în zori sfințire pe al iubirii front,
tranșee de iubire sub vocea guturală.
apare-n rama veche icoana în montură,
un aur ce se scurge-n a vorbelor untură