poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-04-14 | |
Puteți să vă prefaceți că eu nu exist, sau nu coexist,
În a unsprezecea dimensiune a unui spațiu individualist, Însă geniul stă în simplitatea unei idei, care deschide Noi contexte, în care lumina să poată-n codru pătrunde... Am asistat la veacuri de lumină, și veacuri de întuneric... De când m-am născut, am fost cuprins de noapte și frig, Dar și de lumină toridă, de omizi, de furnici, de teamă uneori, Trist pentru că rădăcinile nu mă poartă înspre nori, Până în ziua în care am decis să mor glorios, pentru o nimfă, Ce s-a oprit lângă mine, lăsând să-i cadă a ei plină carafă, De dragul unui cântec de iubire ce răsuna în aerul fermecat, Despre aripile unui fluture care plutind din al ei ochi, a zburat... Avea nevoie să plângă lângă geniul meu, să renască, Iar eu am uitat cele câteva sute de veacuri pline de iască, În clipa în care ea m-a îmbrățișat cu-o iubire firească, Și am decis să mor, ca să o vindec, de nebunia lumească... Furtunii ce m-a lovit, eu îi mulțumesc pentru fulgerul geniului Care mi-a zădărnicit existența, pentru a-i transmite focului Lumina unei arderi pure, pe care mi-am oprit-o în ochii ei Ce scânteiază precum stelele pe drumuri de gheață, idei... Și matematic vorbind, destinul a oferit o întâlnire științei Dincolo de ecuațiile raționale, până dincolo de limitele ființei Cu operele născute din fractali și elipse ale conștiinței Că nu suntem singuri în această dimensiune, de corifei... Și uneori, în urma reacțiilor fizice și chimice ale iubirii, Se naște lumina unei literaturi sacre, deasupra firii... Așadar las moștenire, prin opera ei, focul ce arde Și va continua să aprindă speranța în multe firide... Nobelul lor, în dimensiunea mea, nu valorează nimic; Aici contează numai cât ai reușit să fii de unic, Și de original, în tot ceea ce ai lăsat în urma ta , Ideea de a crea lumină și a aprinde o mică faptă: Iubirea, și tot universul haotic care îi urmează, Acolo unde stelele pe bolta nopții vibrează; Poate luna -regina nopții să știe cum scânteiază Inima mea, prin ochii ei ce ascund taine de rază?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate