chinuite în strâmtul ghiveci rădăcinile sug
din vlăguitul pământ resturi de sevă
e primăvară și tot viul e cuprins de beția speranței
uitată e moartea nimeni și nimica nu moare
până și cioata-și găsește în restul de scoaarță
puterea să mai zămislească un mugur
vis înspre mladă
tulpină ramuri frunze și floare

din somn hibernal trezite plantele din ghivece
din bulbi își trimit frunze și lujeri florali
spre sărutul de soare
ființe ca mine
datorită mie captive-n balcon
îmi trezesc empatia
mă simt rușinat că delăsător
nu le-am împrospătat la timp rezerva de viață

un sac de pământ
mraniță turbă nisip
amestec de piatră și clocot de viață din alt trecut

rând pe rând ore întregi cu grijă și drag
strădanie să le ajut
într-un târziu spălat de vină
pe verdele crud
cu ochii le-am dat un sărut

cu mătura adun pe făraș un pumn de pământ
mestecasem între timp niște goji
ceva mă deranja pe gingie
vârful limbii febril căuta înlăturarea cauzei jenei
era o sămânță minusculă plată și albă
necunoscute sunt căile gândului
sămânță germen de viață și-i primăvară mi-am zis
în loc să o scuip o iau și o pun
pe foaia de scris unde era un semn de-ntrebare

un pumn de pământ pe-un făraș voi ajunge și eu
ce gând
eu parcă eram în pumnul acel de pământ
și-n loc să-l arunc la gunoi mi-am zis
mai dă-ți o sansă să fii folositor și l-am pus
într-um borcan gol de iaurt și c-o scobitoare
i-am făcut loc seminței în el
l-am udat
c-un rest de pungă l-am acoperit și l-am pus la fereastră

astăzi pumnul acela de pământ s-a însuflețit
minuscula sămânță a încolțit
plantula firavă pare-o privire mirată de prunc
e primăvară ce bine mă simt

pe foaie sub semnul întrebării
o poezie a vieții aș vrea să scriu
adevărată
frumoasă la fel
ca acea mirată privire de prunc...