Rugina roade din verdele verii,
arbori bătrâni se pregătesc de întuneric,
corbii aștern mitre înghețate
pe albele cranii cizelate de vânt

În aer valkirii prăzile cară
spre masa bogată a zeilor cruzi
Ales-au pecetea vieții cine o poartă,
ales-au osânda victoriei lor.

Drakkare fumegă încă în larg
iar scuturi devin monezile mării,
piatra acceptă povara amintirii
prin rune săpate adânc de eroi.

Pustie e sala ospățului veșnic-
și află târziu că oameni și zei
sfârșesc împreună cu trupuri măcinate
de colții ascuțiți ai lupilor gri.