nu căuta în liniște justețe,
tăcerea-n oase moi precum e apa
că ți-a clădi în Cer mireasa groapa
în ghiocel sub plinul de rustețe

vedeniile zguduie pleoapa
în sunet vesel ori de grea tristețe
adânc în mine dau cinări, ospețe
eu sunt un crai, tu faci pe mizantroapa

ci de-amândoi în râset spui povestea
acelor vremi în ce ne-am cunoscut
iar pe acum, de vremurile-acestea

erai frumoasă, eu eram cam slut
dar ne-mbătăm cu noi e toată vestea
sorbind din greu pocal al nostru lut