mă iscălesc sub zodia luminii
cunosc a tale rătăciri prin vreme
supuse-n neasemuite leme
ci crengi răsar asupra de tulpinii.
se-nvârt în ape trebnice dileme
o floare ce-i de colț grăiesc alpinii
nu sunt în congruare vagă plinii
iar viforul în noi abia de geme.
e lumea noastră de așa natură
de suie-n piedestal ce a urcat
și alte legi sunt în a sa montură.
în fulger ce din Ceruri e iscat
te-acoperă de-a verbului untură
când litera pe foaie s-a uscat