QUASI UNA FANTASIA

(Mituri cosmice)


Povestea lor străveche mi-a luminat iar gândul
Când VIRGO, ANDROMEDA și PÃRUL BERENICEI
Urcate-n CARUL MARE, și-n vale împingându-l,
Plecau pe-un drum de raze spre porțile-AURIGEI.


CAPELLA le deschise, iar PEGASSUL le plimbă
Printr-un ținut de basme - a cerului grădină...
PLEIADELE, cu SIRIUS și ORION, le schimbă
Podoaba lor săracă cu alta de lumină.


ABDELBARAN dansează prin jerbe de pucioasă
Precum îi cântă LYRA cu voce tremurată.
COROANA BOREALÃ, în voaluri de mireasă,
Către PERSEU, în taină, privește-nfiorată.


Dar GEMINI, văzându-i, se-aprind de gelozie,
În timp ce URSA MICÃ stă tot nepăsătoare
Lătrată cu turbare de CÂINII din stihie,
Scăpați de zgarda lungă a STELEI reci POLARE.


Atunci OPHIUSCUS, slabul, chemă SÃGETÃTORUL
Ce i-a-nțepat pe dată cu fulgere-ascuțite,
Și toți se potoliră, doar HERCUL, luptătorul,
Veni ca să-l înfrunte cu brațele-arcuite.


Deodată, de pe VULTUR, sări CASSIOPEEA,
Din cap până-n picioare urzită-n foc și fum.
Un semn cu mâna face și,chiar în clipa-aceea,
Ea transformă eroii în...stelele de-acum !

. |