și te ating și pielea-ți se despică,
eternitate-n visul roș coboară
iar sufletul cu stol de păsări zboară
ci inima din mâluri se ridică

e cum și unde oare-a câta oară
și carnea noastră dor de sfinți indică
e omul doar un lut, la o adică
cu duhul încleiat cum să nu doară

aburc silaba-n cerurile joase
și sticle iau, beției, de gâtlej
cu frig de veșnicie grea în oase

mai pun pe focul minții un gătej
se-anunță-n gânduri ploaie și vântoase
ci dragostea la vorbă nu-i prilej