poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-02-01 | |
La ferestrele cuvintelor bat vocalele la geam,
pun în silabe, cântecele vântului înserării, note muzicale răsună-n arpegii acordurile nopții pe clapele nevăzute ale dorului de inefabil. Deasupra pe poduri suspendate de petale cai crepusculari trec prin ierburile visului de vară, poștașii aduc scrisori trandafirilor aprinși de așteptare de la iubitele lor din ținuturi îndepărtate. Dorurile se topesc sub pleoapele somnului, singurătatea cu nuanțe de întâmplare sălbatică în care consoanele capătă voce gravă, neutră și sunetele se sting în adâncul fântânii din urechi, rămâne o amintire care ne cheamă înapoi dorințele. Am nevoie de sunetele acelea lungi de corn în care se dizolvă pădurile în propriile imagini și vânatul își întâmpină moartea fulgerătoare cu emoția norocului de libertate simplă. Călătoria mea deportată în gândurile fluturilor simte ziua ca o amabilitate unică a naturii, o trăsură de flori cu vise care se împlinesc în fiecare clipă printr-o fluturare de aripi. Lumina-i muntele verde al ființei din care irumpe vulcanul lăuntric arzând ca un soare răsărit în inima dimineții de argint când păsările ciugulesc imperiul cântecului. Dumnezeu dă o raită prin universul nesfârșit, cu ochiul său omenesc și mineral binecuvântează pământul cu harul creației și-l pune în starea de căutare a sensului dat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate