a făurit deja Nisipul dună
iar Sfoara e în ultimele rente
deasupra unor palide torente
pe cerul vorbei norii se adună

nici simțurile nu-s mai coerente
și se-află prea adesea în furtună
pe limba ta să-mi taci un vers, Fortună,
pe foaie spuse-mi fie aderente

m-a bășcălit această viață parcă
să fiu, din crăitate veche, scrib
și-n plin Potop să mă cobor din Arcă

să fiu precum otrăvitorul hrib
al Morții vals în piept de mă încearcă
și solitar departe mor de Trib