tăcerea-n casa sufletului intre,
pe-afară e război de vânturi grele
viforniță păgână-n gânduri rele
da'i iarnă, în sumă de cuvinte...
natura-i noapte, una din acele
când zbori în vis fecioarei ceasuri printre
și-n somnul ei îți faci așezăminte
și-o fierbi ca pusă-n arderi de surcele.
spre zori de zi zburarea ți se frânge
și ai culoare de zenit în piept
dar nu-ți e moleculă Ra în sânge.
în dimineață-adormi cu sânge fiert
când Drumul de nămeți ți se mai plânge
dar n-am putea a spune că nu-i drept