nu voi mai ocoli coloanele de oameni
călătorind în spații paralele
ci mă voi înșira de-a curmeziș
făcând din mine zid în fața lor
din tu și eu și el și ea și noi și voi...
apoi ne vom lega de mâini cu tot ce este-n noi
și peste suflete ne vom lipi afișe goale
vom reseta prioritățile reciclând inepții
baliverne și alte amăgiri grosolane
nu ne vom masca cearcănele
nu vom mai zâmbi frumos și tâmp
numai de dragul falsului de identitate, de spirit
nu ne vom mai bucura ca proștii sub aura de iluzii
butonând ca nebunii smart phone-urile
acele plasticuri inerte
căutând ce nu vom găsi niciodată
adică minuni și prietenii worldwide
împroșcându-ne după orice eșec cu insulte
nu ne vom mai prădui jalnica minte și inima
în care s-au adunat atâția saci neridicați de gunoi
vom reseta prioritățile pentru ceea ce n-am cunoscut niciodată
sau am pierdut pe drum, pentru ceea ce înseamnă ceva
ce nu e trecător
și nu ne vom mai preface că trăim
după așa zisele lecții de nimic
ce ne fac să ne simțim de doi lei
în timp ce-n jurul nostru nu simțim nicio clintire
sau că soarele răsare și apune în timp ce noi trăim
vom reînvăța să facem vizite la noi în suflet
să așteptăm senini ziua de mâine chiar dacă știm că va ploua