tăcerea e puțină, cald cuvântul
din pieptul tău îmi e-n auz o șoaptă
pe drumuri e o fructă-a vieții, coaptă
din Crist un sânge-mi udă leneș gâtul.
mai pune zahăr în cafea și-o-alaptă,
un veac de clipă rabdă-ne pământul
în ea să ne pitim așezământul
de vorbă dulce între noi, nu-n faptă

apoi curgeam cu vremea-n biruire
de Azi, cu Ieri îngemănat în piept,
rostogoleam pe Mâine în huire.
spre tine palma lină o îndrept
și lina palmă, cea din Mântuire
de pe obrazul celălalt o-aștept