poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-12-05 | | Voiam să prind pământul de-o sfoară și să ți-l aduc în dar, voiam să îți sar în spate, dragul meu, și să te sugrum precum un șarpe, voiam să rămâi, voiam să rămâi. Un gest amplu din încheietura mâinii nu mi se pare un simbol potrivit pentru o despărțire întratât de dureroasă; puteam alege un sărut, în schimb, sau orice altceva, precum o noapte în doi, un pahar de coniac, de vin, de apă, orice. Adio? Tu știi ce înseamnă asta? Adio est egal cu dezrădăcinarea, cu iadul, cu moarte, chiar. Ar fi trebuit să interzicem de la bun început acest cuvânt, așa cum am putut interzice și te iubescul. Eu n-am să spun asta, pentru ca vreau să râd, vreau să cânt, să plâng. Da, vreau să plâng, cu tine. Pentru tine, despre tine, întru tine. Te îndepărtezi și spui banalități, precum rămânem prieteni, dar cine să te mai creadă, crudule? Tu, cel care ai putut spune adio ca și cum ai spune călătorie plăcută, tu, care-ai cerut despărțirea precum ai cere o pâine la magazin, tu, responsabilul pentru jalea lumii mele, tu ești adioul meu. N-am să spun, așadar, acest cuvânt. Te voi săruta, îți voi promite lucruri și voi face orice să mai prindem încă o zi. O zi și-o noapte. Două zile. Trei. O viață. Vom prinde o viață, căci există drum în doi și după un adio.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate