îl jena zâmbetul de culoarea dorințelor cu
izul semințelor de floarea soarelui
prăjite la focul sufletului condamnat
să fie presărat mereu cu gheață
mărunt măcinată cu prea mare râvnă
prin rațiunea rece
peste flăcări desenate în dansul
pasiunii
ce își strângea cenușa de prin rănile arse
s-o poată arunca în vânturi căutătoare
de speranțe

și se temea de ploi scornite
de-o minte cu râsul scrâșnit în frigu-i uscat